 |
| Войнские звания СССР/РФ с 1955 по 1994 года и с 2010 годa, здесь CB «Полковник» (ОФ5) Cухопутные войска – погон к парадной форме одежды / сухопутныу войска. (wikipedia) |
Sunt câțiva care au simțurile cele mai ascuțite, sau mă rog au avut oportunitatea prin naștere de a le avea așa, căci pot mirosi de la kilometri întregi un rahat, despre care s-a afirmat că nu e normal să prezinte anumite caracteristici și anume ceva ce nu este în conexiune cu alimentele consumate de fostul său purtător.
Ei sunt invizibili și aceasta este numai una din principalele lor calități. Sunt simțurile sistemului, cei care iau contact cu exteriorul, cu ceea ce fac consumatorii. Cunosc ce iubesc aceștia, pe cine și în ce poziții o fac, sau ce mănâncă, ori ce își doresc a mânca, ce le place și ce vor dori pe mai departe. Să nu zâmbiți aici căci, chiar și alimentația spre exemplu, poate spune multe despre sănătate, starea de spirit, sau ce fel de toane prezintă un anumit consumator !
Ei nu sunt și creierul, organ care este rezervat celor de sus, Înalților Funcționari. Cei din servicii sunt infiltrați în tot corpul social, de la cap, la negrul de sub unghiile degetelor de la picioare, iar în caz de ceva, pot mima orice organ, în funcție de necesitățile celor de sus, sau chiar necesitățile lor, dacă acționează autonom. Ei sunt cei care așează urechea pe zidurile vecinilor, sau pe unde trebuie, ei pipăie, ei numără până și penele corbilor în zbor fără măcar să clipească și absorb mirosul ghenei de vis-a-vis cu nasul lor acvilin. Acum de exemplu, voi tasta mai încet, căci trece unul cu mașina prin fața blocului și activitatea mea poate fi înregistrată și se pot lua de îndată diverse măsuri.
Ei nu sunt pioni, ca și într-un joc de șah deși au oarecum aceeași funcțiuni, denumirea lor completă și precisă este aceea de ”șpion / șpioni”. Nici pion nici spion, nu 007, ci 0,007, calitativ vorbind și fără intenția de a-i deprecia. Sunt neobișnuiți deoarece mută și capturează imagini și sunete în moduri diferite: se mută înainte, dar capturează în diagonală cu colțul ochiului. Ei se pot muta înainte doar un pătrat la un moment dat, cu excepția primei lor mutări, când intră în organizația și pot primi chiar și două case în avans. Pionii pot captura doar ce primesc ordin să o facă, în pătratul din diagonală în fața lor. Nu pot muta sau captura înapoi, căci asta ar însemnă să aibă o anumită autonomie în care judecă cu propriile puteri ceea ce fac. Dacă există o altă piesă direct în fața unui șpion, el nu poate sări peste ea sau captura acea piesă, căci lucrurile nu se fac pe la față, ci pe laterale așa cum am mai spus. Pe principiul două capete sunt mai bune decât unul, deoarece au patru urechi șamd, ei se înmulțesc într-o progresie haotică și ocupă fiecare palier, parazitând întreaga societate. Ei sunt vecinul care a opus ochi pe tine și îți numără coastele de la capră, ei îți fac plângere că nu ai depozitat corect gunoiul și ai construit fără autorizație, ei observă totul, dar numai pe diagonală.
În cazul lor, unde toți au cele mai bune simțuri, nu există un instrument de comparație și de aceea este greu să hotărăști cine să fie la conducerea fiecăreia din direcțiile lor minuțios organizate. Cei din servicii au capacitatea de a imita atât un înalt oficial, cât și un drăguț animal de companie care se uită galeș spre tine, doar, doar o să îl mângâi și pe el nițel.
Ei sunt prezenți peste tot, căci peste tot se întâmplă ceva potențial periculos, nu-i așa? Prezenți mai ales în conducerea instituțiilor, școlilor și universităților, mai ales în justiție, braț armat al poporului, de unde pot supraveghea și pedepsi după ce află ce e de aflat. Au antenele, fire lungi și subțiri, care se întind din prizele și podurile tuturor caselor, până în spatele butoaielor de vin din pivnițe. Sunt liantul care ține totul laolaltă. Fiți atenți că, dacă ăia își retrag antenele de pe unde și le-au băgat, se duce totul la vale într-un nor de praf !
Cei din servicii sunt discreți, sau nu mai bine zis chiar secreți. Nimeni din public nu trebuie să știe ce rang ocupă și ceea ce ar putea să facă și chiar asta e important la servicii. Cei de aici nu au nici un fel de mânere sociale de manipulare. Cum să spui unuia din servicii că a încălcat cutare sau cutare lege, căci chiar el a dispus legiferarea aia, el a prevăzut necesitatea ei. Ei sunt cei care reprezintă simțurile oricărei organizații, sau grup social, gașcă de pensionari din spatele blocului, sau echipă sportivă redutabilă, dar nu-i așa asta am mai spus.
La început, imediat după absolvirea celei mai înalte școlii intelectoide din toate câte au fost, una frumos așezată la aer curat printre copacii dintr-o anumită pădure și privită doar de veverițele indiscrete, au o greutate corporală ideală, atât băieți cât și fetele și afișează un zâmbet. Afișează acel zâmbet a toate-știutor, asupra căruia voi mai reveni căci acesta prezintă o importanță crucială.
Zâmbetul sus-numit, care apare pe chipurile celor din servicii, așa cum ați bănuit deja, chiar asta înseamnă: faptul că ei cunosc orice în parte și ei cunosc sinteza unor părți din tot sau chiar sinteza a tot. Orice mișcare și orice statică, cunosc orice viteză a corpurilor și orice direcție de mișcare a acestora, orice dilatare sau contracție, vibrație sau miros. Și de altfel, ce le poate fi necunoscut lor, doar ei sunt simțurile corpului social. Ei cunosc căldura sau frigul, prima dată și în mod direct și de aceea ar fi indicat să prezinte chiar starea vremii. Ei simt greutatea care apasă pe umărul unuia și ușurința din mersul altuia. Chiar ochiul-a-toate-văzător pare să fi fost un simbol conceput pentru ei. Există ceva ce nu poate fi perceput de simțurile lor ? Da și asta a e chiar ciudățenia din comportamentul consumatorului, adică acel ceva ce face ca acesta să nu aibă o reacție conformă regulilor stabilite pe seama lor. Și atunci ce e de făcut ? Tot ei sunt obligați să aplice măsura punitivă, că doar ei sunt primii care simt acel ceva ciudat, ei au stabilit că acel ceva e ciudat, este contrar prescripțiilor și trebuie numaidecât corijat.
În principal cei din servicii sunt inteligenți și deci prezintă multă ”intelligence” ca înzestrare constitutivă; sunt deștepți, ageri la minte, pătrunzători, dar asta nu e tot. Ei au deplina capacitate de a dobândi și de a aplica cunoștințe și aptitudini, dar în principal au coșuri mari în care colectează informații de valoare pentru ei sau pentru alții ca ei, că doar:”Informația o fi la putere!”. Tocmai se aceea, la început organizația lor se putea numi ”Informaticienii fără frontiere”. Problema era însă legată de modul în care împart această informație după colectarea ei. Căci dacă afli cum a făcut fiecare câte ceva mai mult față de alții, vei știi că nici unul a fost tocmai corect și atunci teoretic poți să faci ce vrei. Poți să șantajezi pe cine vrei și poți să informezi pe cine vrei, că doar informația e în curtea ta ce naiba !
Ei fiind simțurile, sunt singurii care observă că există și un alt mare corp social în imediata vecinătate celui condus de ei și ei fac descrierea acestuia.
Fiindcă au anumite calități ireproșabile și mai ales aceea de a cunoaște tot și a lua decizii ca atare în cunoștință de cauză, pentru binele societății, ei poartă numele cel mai potrivit pentru funcțiunile pe care le au și anume acela de ”ascultător”. Da ascultător pentru că el apleacă urechea la cele mai timide șoapte și numai el pricepe ceea ce vrea cine spune ceva și ce trebuie să vrea cine vrea altceva.
Dar acești aprigi lucrători sociali sunt timizi și nu vor să iasă la suprafață să ne lumineze și pe noi cu știința lor, să ne facă și pe noi să înțelegem cum evoluează lucrurile și încotro ne îndreptăm. Dar poate că o fac în beneficiul nostru, căci prea multă lumină ne-ar orbi.
Cu toate acestea, iată un test util pentru a recunoaște un deosebit de remarcabil "ascultător" ( îndeplinirea a cel puțin 2 criterii conduce la concluzia că ești în prezența unuia):
1. el nu își vede de treaba lui, ci mereu de a altuia. Prin urmare, de fiecare dată când simți că ai în față un ascultător, strigă răspicat: "Vezi de treaba ta ! "
2. după ce îi spui problema ta, te asigura imediat că ea va fi rezolvată, deși pare că nu a priceput-o și tocmai de pregătești să i-o reiterezi. Asta înseamnă că e conectat pe undeva la sursa de conducere și dacă el va spune ceva așa se va întâmpla, numai că mulți învârt cu bățul în rahatul de la sediul central. Fiecare vrea alta forma să-i dea, așa că finalul s-ar putea sa fie altfel decât de aștepți.
3. El dă impresia că este a-tot-cunoscător. Când vorbești cu unul fi atent dacă în spatele aprobărilor sau dezaprobărilor sale se ascunde vreun raționament cat de mic, sau o sursa validă de cunoaștere. Dacă motivează la urma, că așa a auzit el, înseamnă că discuțiile infantile la care tocmai a participat au fost deja spuse în locul binecunoscut lui și altor câțiva.
le 4. Deși corpul nu îl trădează, ascultători fiind de toate înălțimile și culorile, postura lui poate oferi un indiciu. El , cu excepția celor care au afecțiuni psihice evidente, stau cu fruntea sus de parcă ar vrea să pupe steaua de pe chipiul superiorului. Numai că nu e așa, ei au o altă relație, nu una în care te îmbrățișezi în public, ci una în care șușoteau în spatele tejghelei cu fruntea sus să vadă când vine marfa de import. Numai ei mâncau pe vremuri cârnați vara și portocale iarna, numai lor le permiteau conturile să iasă din țară, da neapărat să iasă căci aici știu tot ceea ce se întâmplă.
5. Ei imită orice stare a lucrurilor care pare a fi firească la un moment dat, făcând prin aceasta maimuțăreală, ca însuși firescul să-și piardă calitatea de a fi astfel. Așadar, dacă atunci când discutați cu cineva el pare a reproduce fragmente din altceva sau chiar din discuția voastră într-un sens de parcă și le-ar asuma ca fiind propriile lui creații, urmați imediat instrucțiunile de la paragraful următor !
6. La 5 minute după ce cunoști unul ai tendința, greu controlabilă, să-l scuipi în față cu saliva produsă întreaga zi.
Chestiunea elucubrantă este aceea că ascultătorii împreună cu Înalții Funcționari și umilii lor asistenți, formează un soi de stat paralel cu realitatea, nu își recunosc propria stare, nu știu că se află de partea cealaltă și ei sunt absolut convinși de remarcabilele lor calități. Așadar în sfârșit societatea civilă are un ajutor pentru ei, un test, o inversare a argumentelor din primul, care ar suna cam așa ( îndeplinirea a cel puțin 2 criterii conduce la concluzia că ești paralel):
1. Nu îți vezi de treaba ta niciodată, ci mereu de a altuia. Prin urmare, de fiecare dată când te afli în fașă cu o persoană care nu face parte din tagma ta simți că vrea să strige răspicat: "Vezi de treaba ta ! "
2. După ce afli problema cuiva, îl asiguri imediat că ea va fi rezolvată, deși nu ai priceput-o și nici nu te interesează. Ești doar conectat la sursa de conducere și ea știe dacă se întâmplă ceva și dacă nu știe ce contează că doar acolo se ia decizia. Rahatul de acolo e cu fistic și are un miros plăcut, e bun de mâncat și nu e pe băț.
3. Ai impresia că ești a-tot-cunoscător. Când vorbești fi atent dacă în spatele aprobărilor sau dezaprobărilor tale se ascunde vreun raționament cat de mic, sau o sursa validă de cunoaștere. Dacă motivezi la urma, că așa ai auzit, înseamnă că discuția infantilă la care tocmai ai participat a fost deja spusă în locul binecunoscut ție și altor câțiva.
4. Deși corpul nu te poate trăda, postura îți poate oferi un indiciu. Dacă nu ai afecțiuni psihice înscrise în fișa medicală, fi atent dacă nu cumva stai cu fruntea sus de parcă ai vrea să pupi steaua de pe chipiul superiorului.
5. Fii atent să nu imiți prea des o stare de spirit care este normală pentru ceilalți. căci poți păți chestiunea de la paragraful următor !
6. La 5 minute după ce cunoști pe cineva, fără un motiv aparent, te scuipă în față.
Rămânând la același subiect, pentru cei care încă nu sunt paraleli, iară și un alt test, ” TESTUL COLONELU' : Zilele astea tot se discută mai mult sau mai puțin documentat, unii chiar știu mai exact de ce, despre protocoale în statul paralelilor. Bine, bine, dar dacă pentru creația intelectuală irefutabilă cuprinsă în protocoale nu își asumă nimeni perenitatea și sigur trebuie să mai fie multe astfel de ”opere”, atunci cine l-a făurit ? Desigur persoane responsabile și luptătoare în statul de drepți. Acești indivizi remarcabili stau din păcate ascunși, acoperindu-se cu ce au la îndemână. De la robe de universitari ori alte feluri de robe necesare în ceremoniale democrate, chiar la halate de femei de serviciu. Și atunci te întrebi cum să-i identifici pe vrednicii luptători ? Păi nimic mai simplu și nu ai nevoie de nici un fel de aparate ce pot crea microfonie cu diverse ocazii. Când bănuiești că te afli în prezența unuia sau uneia, te așezi cumva în lateralul lui să nu pară că dorești să îl iei la întrebări, îți îndrepți privirile în altă parte și cu o voce gravă rostești pe un ton moderat: ”DOMNU COLONEL ?” Te uiți imediat cu coada ochiului să vezi reacția.
Dacă:
a) tușește nițel sau
b) brusc se uită în altă parte, l-ai prins !
Cei proaspăt avansați, însă, se întâmplă chiar
c) să îți răspundă și atunci e clar că mai au nevoie de pregătire de specialitate, dacă
d) se uită direct spre tine cu o figură indignată, ai încurcat-o sigur, căci te-ai aflat lângă un general !
Fii însă atent, căci dacă mai mult de 2 persoane dintr-un grup reacționează în acest fel sau ești la o ședință de pregătire și evident vei fi scos imediat din încăpere, sau ești într-un grup de rezerviști militari și atunci testul este un eșec. Da știu că pare o glumă, dar încercați la locul de muncă !
Ei au de muncit prin toate clasele sociale, dar așa cum am mai spus mai ales la vârf, acolo de unde poziția îți permite să supraveghezi pe câți mai mulți. Așadar ei trebuie mai cu seamă să fie președinți, miniștrii, directori sau măcar portari. Dar și universitari ce naiba, că doar școala din pădure pe care tocmai au terminat-o le permite să ridice botul spre tortul academic. La fel le permite o avansare bruscă în carieră, căutătura, ce pozează inteligența, din ochii lor, care stau veșnic întredeschiși pentru ca lumina întunecată din ei să nu fie surprinsă de nimeni. Ochii, așa cum au învățat încă din anul secund când au văzut pentru prima oară poienița, trebuie să transmită în primul rând aceea că ei știu tot, că au aflat tot, sau că sunt pe cale să descopere totul.
Simțurile lor s-au cizelat, s-au digitalizat. Pot privi departe între stele pentru a observa cum sunt așezate astrele și a prezice astfel cu certitudine comportamentele umililor supuși. Pot privi gaura de șoarece printre picioarele pisicii, numai și numai pentru a observa și o altă perspectivă pentru instalarea unor dispozitive de supraveghere. Și de ce să nu supraveghezi, cum vei știi atunci ce acțiune să întreprinzi la ce va face obiectul studiului tău?
Dar care sunt întinderile puterilor lor de a supraveghea și transmite mai apoi ce vor din ce au observat ? Păi cât, atât cât este necesar. Necesarul aceste nu va trece însă probabil niciodată de jumătatea locuitorilor din Țara lu’ pește, căci mai mult de jumătate sunt în servicii, sau umilele ajutoarele ale Înalților Funcționari de după înalta poartă. Pentru atingerea nivelului necesar nici o achiziție nu pare să fie îndestulătoare și apoi echipamentul se învechește sau devine uzat moral, căci nu este permis să manevrezi aceleași butoane ca predecesorul tău care a ieșit la pensie, pentru a avea timp să studieze la facultate și să-și crească progenitura care deja a început să gângurească și să alerge de colo colo. Și apoi ce dacă nu ai făcut nimic important este ca fiecare să se simtă supravegheat, căci dacă face acum, oricum va face el câte ceva pe urmă, dacă nu sunt luate măsuri preventive. Necesarul ăsta este pentru atingerea nivelului de liniște socială care să permită manifestarea prin unduirea trupurilor și propagarea cu dulceață a vocilor Înalților Funcționari de după Înalta Poartă.
Pe vremuri, când te supăra vreun tablagiu (subofițer de miliție la care auzeai ploaia cum cade peste epoleți) afirmai între prieteni că acesta a făcut ce a făcut fiindcă "are 2 (două) clase că trenul". Acum trebuie făcută o distincție clară, cei din servicii au însă cu adevărat "clasa", au una în plus, adică 3 (trei). E drept că asta nu exclude chiar vreo 2 (doua) diplome universitare.
O societate slabă plutește prin întuneric, iar ochii sclipitori ai celor din servicii, nu pot face lumină, nici singuri nici împreună cu cei de sus, cu Înalții Funcționari și umilii lor asistenți. Înalta Poartă necesită un upgrade.
Comentarii