 |
| (sursa minunată și puțin prelucrată: wikipedia) |
Dar nu numai femeile trebuie să iasă în evidență prin Țara lu’ pește, ci și bărbații care sunt obligați să îndeplinească anumite funcții de conducere, existente în organigrama vreunei instituții, sau care vor fi făcute numai pentru el și vor dispărea după plecare lor.
Inteligența lor poate, prin designul original, să fie chiar deasupra inteligenței divelor.
Neuronii nu mai au loc în creastă și crează aparența unei explozii prin dorința lor de a ieși pe afară, a arăta și altora spectacolul iscat de actul gândirii specific posesorului. Faceți ca stăpânul nostru, parcă vor să spună ei, și veți ajunge ca el, pe prima pagină printre divele sale !
Bărbații mai sunt, sau mai ales sunt și intelectoizi. Intelectoidul acesta, aparent face parte din marea familie a intelectualilor, dar chestiunea este datorată numai unei confuzii a numelui. El este intelectualul auto-proclamat, care, încadrat profesional dintr-o organizație recunoscută de oficialități, afirmă în principal aceea că inteligența lui este superioară celei a altora. Afirmația are o justificare exclusiv pecuniară. Privit mai atent însă, intelectoidul nu posedă nici măcar cunoștințele de bază necesare profesiunii sale, sau atunci când ”recită” aceste cunoștințe, o face demonstrativ și în public, după ce s-a asigurat că nimeni nu îl va contrazice, sau cei prezenți sunt toți din tagma sa.
Intelectoidul este un specimen aparte. Vorbele și scrierile sale nu sunt tocmai inofensive, căci de obicei are grijă să fie director pe undeva și atunci poate dispune la alții ce să facă și va ce va ieși dacă vorbele lui sunt puse în practică. cu toate că, de multe ori, sunt atât de greșit întocmite, încât, după publicarea lor, toți se miră de produs și tacit nu se conformă cu acesta, sau executarea hotărârii este atât de injustă, încât se face abstracție de existența ei. Va fi deschisă, așadar, calea unor noi și noi proceduri, care urmăresc a le îndrepta pe primele. Va fi deschisă calea unor noi și noi discuții în centrul cărora se va așeza singur, el, intelectoidul. Admirați-i elocvența, gestica și pielea bronzată de lămpile din mall, printre gadget-uri tehnice ce-i împodobesc prezența!
De ce intelectoidul se poate numi și ”Creieraș” ? Păi de aia că e drăguț și râde chiar și atunci când nu pricepe poanta. La 70 de ani are tot o minte de copil, dar asta numai pentru că a avut o copilărie fericită, pe care nu prea și-o amintește ce e drept, dar sigur a fost fericită. Tata pe șantier mama face prăjituri, la televizor, binecuvântarea comandantului suprem, fericire ! Fața lui este inexprimabilă, ea a rămas încremenită în sentimentul anterior și nu mai poate continua să exprime prezentul.
Ei nu muncesc dar asta dintr-o evidentă lipsă de timp disponibil pentru această activitate. Intelectoidul este un intelectual special. Fiecare din ei cunoaște în esența sa totul, dar absolut totul, dar în concret mai nimic.
Dar sunt 10 moduri științifice, pentru a dovedi că ești un bun intelectual chiar dacă te consideri un pseudo-intelectual, sau mai pe scurt ești un intelectoid. Este însă o sarcină destul de grea în a distinge între un intelectual și un pseudo-intelectual. Ambii par să fie bine informați și coerenți în același timp. Un pseudo-intelectual este totuși o persoană care se preface că este altcineva în încercarea de a-i depăși pe toți. Ei se prefigurează ca a-tot-cunoscători, dar în fapt nu au o educație reală. Doar a face afirmații credibile pentru a-i impresiona pe alții, nu este ceva deosebit de dificil pentru cei care stăpânesc această artă de a face o impresie superficială. Abia în momentul în care oamenii încep să observe că tu nu apreciezi chestiunile evidente sau începi să folosești greșit o logică simplă, prezentând concluzii ilogice din anumite fapte, ca fiind corecte, atunci începi să ieși în evidență ca un pseudo-intelectual. Și da, se poate, puteți deveni un bun intelectual chiar pseudo-intelectual fiind, urmând cele 1o paragrafe de mai jos, așa cum am fost eu inspirat de : topyaps.com:
10. Copiați comentariile unui intelectual renumit. Dacă descoperiți o conversație serioasă, care vă impresionează extraordinar, puteți să copiați afirmațiile și să le folosiți mai târziu în propriile concluzii. Trucul este acela de a nu uita să incluzi numele autorului. Pe măsură ce păstrezi originalitatea intactă, adăugi valoare afirmației tale și construiești încredere în rândul publicului tău.
9. Discutați subiecte vagi. Un pseudo-intelectual adesea se ocupă de un subiect cu adevărat misterios sau mistic și care nu este relevant pentru cei mai mulți. Aceste subiecte includ referiri la instituțiile politice de bază, psihologie, etc. Recurge la cuvinte mari, care sugerează publicului să dea ceva, fie bani, fie adulație, fie ambele. Nu trebuie să ști prea multe asupra subiectul despre care vorbești, dar pretinde că ești foarte priceput. Poți să te pretinzi chiar coautor.
8. Citiți știință și presă / reviste politice.Fii un cititor care își vrăjește ascultătorii. Dezvoltați un talent pentru lucrurile legate de știință, deși nu trebuie să mergeți în adâncime, este suficientă numai înțelegerea la un nivel de suprafață. De asemenea, citiți subiecte generale despre artă sau cultură și aruncați ochii peste un cotidian. Încercați să dezvoltați această gândire fără clișee și puteți aplica ideile în discuții sau pe site-urile de rețele sociale.
7. Dovedește "lucrurile" pe care ascultătorii le doresc. După ce ai dat niște argumente în favoarea afirmației tale, fi de acord cu lucrurile pe care audiența ta vrea să le audă. Dar nu trebuie să te grăbești să o iei înainte ca ei să-și exprime dorințele. Pregătește aceste afirmații pentru o vreme și testează-le răbdarea, dar în cele din urmă fi de acord cu cererile lor.
6. Nu da niciodată în spate. Dacă cineva găsește o eroare în scrisul tău, sau în ceea ce spui, nu te ofensa. Inteligent, fă din eroarea asta, o formă de adevăr pentru ceea ce vrei tu. Postmodernismul pare că exploatează greșelile, astfel încât puteți lua un indiciu de aici. Am auzit mulți falși profeți care au afirmat că lumea se va sfârși și oamenii normali nu i-au pus la îndoială profeția. Pseudo-intelectualii sunt și ei la fel.
5. Păstrați oamenii de paie drept adevărați prieteni. Se spune că un om este cunoscut după oamenii din jurul lui. Dar pseudo-intelectualii păstrează mereu oamenii de paie ca prieteni adevărați. Ei nu-și dezvăluie nimănui adevăratul lor sine. Folosește argumentele pe care le pricepe un necunoscător în ale dreptului și vei fi martor la creșterea numărului prietenilor tăi.
4. Nu fiți deschiși la critici. Afișați mereu înțelepciunea pe care toată lumea se așteaptă să o aveți. Chiar dacă aveți niște critici, nimeni nu își va asuma riscul de a apărea prost, întrebându-vă despre ce vorbiți. Principiul de bază este că oricine nu este de acord cu dvs. este fie prost, fie rău intenționat, fie ambele.
3. Nu luați în serios părerile altora. Pentru a deveni un adevărat pseudo-intelectual, trebuie să aveți atenția mereu îndreptată asupra a ceea ce ai spus chiar tu. Ignoră ceea ce spun ceilalți, chiar dacă există o anumită relevanță în ceea ce spun. Încercați să le alegeți spusele și să le prezentați în forma dvs. distinctă, care va fi întotdeauna atrăgătoare. Una dintre trăsăturile fundamentale ale unei minți pseudo-intelectuale este aceea că întotdeauna îi face pe alții să se simtă îndoiți de ceea ce spun.
2. Fii un navigator permanent pe net. Navigați pe web pentru detalii complete despre subiectele juridice pe care intenționați să le discutați. Fiți un admirator al internetului.
1. Răsfoiește cărțile cele mai importante. Chiar dacă nu sunteți interesat de teorie sau de un anumit subiect, nu vă deranjează să observați opiniile unor savanți de clasă mondială. Nu trebuie să le studiați în detaliu, ceea ce este necesar pentru un pseudo-intelectual este să cunoașteți puțin din tot.
Intelectoidul îți impune să-l respecți. Asta e primul lucru care va reieși în urma unui prim contact cu acesta. El nu așteaptă ca proaspătul său interlocutor să afle câte ceva despre el, despre ce a muncit și ce lucruri a realizat, el cere în primul rând de respect. Respect față de ce este, cu cum este și ce funcție are. Respect față de diplomele universitare care le afișează pe perete. Respect mai ales față de averea pe care o posedă. La un prim contact îți va spune că are o casă mare și o mașină nouă, deși te miri, căci nu l-ai întrebat nimic de casă sau de mașină. El se uită spre diva de nevastă-sa și parcă te îmbie și pe tine să te uiți și să o admiri. Să-i privești bijuteria din decolteul ce-i reflectă luciul buzelor. Tu simți însă o urmă de transpirație ascunsă pe sub izul de chanel și vrei să te îndepărtezi spre un loc în care se discută și ceva cu un subiect anume. Dar vai aici, prin locurile unde se află intelectoidul și diva lui, nu este nici un subiect serios de discuție. Aici e suficient să reproduci pasaje din ce ai auzit pe altundeva și toată lumea a căzut de acord că sunt chestii deștepte. Aici e suficient să-ți prezinți privirilor corpul tânăr cât mai dezvelit, sau dacă e trecut de prima tinerețe, însoțit de obiecte de preț, cum ar fi ceasuri sau bijuterii. Sau cel mai tare și mai tare lucru, să prezinți în public, corpul trecut de prima tinerețe, modelat ca unul tânăr și însoțit de obiectele cele mai de preț. Să fii android, mumie cu trup din tinerețe și vârstă de mult uitată, însoțit de neprețuitele tale, singur în piramida care-i lasă pe toți ceilalți pe dinafară. Să-ți trăiești eternitatea în preajma bogățiilor cucerite de la toți ceilalți, iată mirobolantul ideal cotidian !
Comentarii