Cap. 11 - La orice restaurant poți admira sau poți fi admirat, până nici măcar nu îți ajunge lingura la gură și mai ales poți consuma pe credit.

Tom's Restaurant, NYC: https://en.wikipedia.org/wiki/File:Tom%27s_Restaurant,_NYC.jpg

În Țara lu’ pește se mănâncă numai la resteurant și chiar dacă nu ai bani o poți face pe credit. Este inuman să gătești sau să speli farfuriile după ce ai mâncat și plus de asta poate nu îți permiți să ții în casă servitori care să facă tâmpenia asta. 

Să faci ceva în public, presupune să pui pe masă chiar ceea ce ești tu, iar dacă așezi ceva valoros, permiți asistenței să te aduleze în liniște. Să faci ceva mai costisitor decât în mod obișnuit, presupune să fi altfel decât un celălalt, care nu o face căci nu poate, presupune să fie altfel decât ești chiar tu în cele mai multe zile alte tale în care nu primești salariul. De iei masa, numai și numai la resteurant, dimineața, gustarea, la prânz și seara, atunci ai dat lovitura și asta înseamnă că vei lovi și de acum înainte. Ai astfel potențialul de a-ți menține seria de lovituri până la lupta finală, când totul dar absolut totul va fi al tău. Sigur, chestiunea asta este de fiecare dată ipotetică, dar chiar și așa ea există, căci există ceea ce are un efect asupra ta și mai ales ca făcut de tine asupra altora. 

La resteurant faci rezervare, dacă ești pe o listă scurtă de potențiali clienți. La resteurant faci rezervare chiar și cu un an înainte căci îți cunoști desigur ciclurile digestive. La resteurant când ajungi portarul șterge trotuarul cu chipiul său în timp ce se apleacă zâmbind în întâmpinarea ta. 

La resteurant de toate se ocupă specialiștii, maeștrii bucătari, bucătari, ajutori de bucătari, oameni de curățenie, ajutori de oameni de curățenie și poate chiar ucenici în toate cele de mai sus, desigur după ce au deprins abc-ul meseriei. Aceștia trebuie să fie pentru început cât mai mulți, fără a avea importanță rangul, apoi cizelați și așezați în ierarhii bine întocmite, sprijinite de cât mai multe documente care atestă cursurile la care au asistat, cu sau fără prea mare rezultat. Apropo, chiar am fost odată în acea țară și aveam în permanență 2 chelneri la masă, chestiune care în final mi-a părut extrem de deranjantă. Adică de ce dacă mănânci supă și după ce ai sorbit o lingură rămâne unul din tăieței pe afară în colțul gurii, trebuie imediat unul din ei să te șteargă cu șervetul. De ce dacă te ridici unul trage imediat scaunul, chipurile să nu te deranjeze, dar își dă senzația că în scoate de sub tine și vei șterge imediat dușumeaua. De ce trebuie să apară mereu un al treilea cu un aspirator de mână și să ridice fărâmiturile cu un zumzet subtil ? De ce ți se ia imediat farfuria după ce termini de mâncat, când tu tocmai intenționezi să privești resturile ospățului și să admiri ce vei avea în mațe. 

După ce te așezi pe locul rezervat mai an, admiri tăcut cu ochi întredeschiși pentru a nu fi observat, șarmantul peisaj. Fustițele roșii, așezate parcă pe mese, ce lasă goliciunea din spatele lor să tulbure liniștea notelor muzicale tocmai apărute în grup de prin partituri. Portmoneul prin de carduri al vecinului nu îi permite să șadă comod dar e atins frugal în treacăt cu privirea de doamna din fața sa. Din tavan, sunetele fac să cadă lumini multicolore ce ocolesc cu grijă toate paharele din fața lor și se lasă absorbite de mocheta verde. Luminile și sunetele s-ar continua la nesfârșit, dar sunt întrerupte de mișcarea discretă a intestinelor ce adulmecă din farfuriile în care ospățul e deja așezat. 

Totuși după ce șezutul consumatorului atinge scaunul, vine imediat meniul, meniurile specifice fiecărei specialități. De îndată ce le ridici din ele cad pliante publicitare ce propun un anumit preparat și într-o anumită cantitate la evident un cost demn de remarcat. Meniul este în mai multe limbi și fiecare rețetă are povestea ei, descoperirea întâmplătoare, comunicarea către ceilalți și prezentul consistent financiar. Preparatele sunt aduse de departe, de atât de departe încât cel care a plecat în căutarea lor nu a mai găsit punctul de plecare și a mai făcut încă un înconjur al lumii. Dar totul este proaspăt și sângele cald prin vânatul tocmai recoltat din crescătoria intensivă dar strict ecologică. Legumele sunt presărate cu pământ, ce imită o imediat trecută recoltate și sunt stropite cu substanțe ce le imită aroma și le protejează de dăunătorii flămânzi. 

Focul mic sau mare dar echilibrat, tigăile, tacâmurile, prezentarea, lumânările și mirosurile etc. … festin. Resteurantul a luat până și locul bibliotecilor...

În prima parte a vieții, evident ești într-un club sportiv în care ultimele noutăți legate de Bodybuilding sunt expuse și asiduu practicate după ce se consumă un mic stimulent proteic. În acea perioadă preocuparea de corp este mai atentă, căci el este principalul instrument al plăcerilor și obiectul privirilor creatoare de plăcere și ele, prin urmare se consumă cu moderație, cât mai natural, în sensul de făcut de mâna naturii din care nu face parte și omul. Se stă la mese și se vorbește discret, ceea ce denotă stăpânire de sine și stăpânirea de secrete comerciale sau de altă natură, dar care te fac mai informat decât altul. După masă și evident într-o parte special amenajată a resteurantului tinerii consumatori se dedau la manifestări mai elucubrante, strigă sau se atrag cu părțile dezvelite din trupurile lor. Atenție, îmi poate ieși din neatenție un sân sau o coapsă în timpul dansului ! Atenție, de mă aplec vedeți sub fustă până dincolo de buric, dar aveți numai o fracțiune de secundă să priviți ! Zâmbet tâmp expus cu o evidentă mediocritate artistică, este mirosul ce rămâne pe urmă. 

Pe urmă, la final, în a II-a parte a vieții rămâne burta, măreața burtă ce trebuie expusă și pipăită în permanență. Ea este dovada incontestabilă a celor petrecute, a porcilor și carelor de vite care au trecut încet prin ea. Privește bucata asta mare de carne din vârful scobitorii, ce tocmai am scos-o dintre dinți! Ea păstrează încă aroma condimentelor orientale, amplificate de căldura lumânărilor din centrul mesei și nici un cent din nota de plată nu a fost dat degeaba. 

Rețetele de la resteurant sunt tradiționale, adică simple și necizelate dar considerabile cantitativ. Acestea se consumă pe muzică lăutărească și fiecare atingere a țambalului, împinge o îmbucătură prin gât. Tradiționalele umplu cu prisosință golul burților și lasă acolo toată savoarea lor înainte să-și continue nestingherite drumul prin tractul digestiv către rect. Rețetele de la resteurant pot fi și sofisticate, de nu vei discerne nici după două ședințe prelungite cu prietenii, ce naiba ai mâncat. Multele floricele de morcovi sunt crescute din patul uleios de legume și toate culorile sunt schimbate cu iz artificial, la fel și gusturile. Și de ce floricica amintită să nu aibă gust de banană, iar carnea făcută firicele să bată portocala ? Adică cine ne oprește să facem ce vrem și cu ce vrem ? Orice dacă plătiți și nu trebuie să încercați să vă imaginați ce va urma, căci ne plătiți și pentru a vă stabili imaginația ! 

Acum să nu mă înțelegeți greșit, cu riscul să mă repet, nu toți míticii au finanțarea necesară alimentării într-un resteurant, căci cei mai mulți majoritatea absolută chiar, își mănâncă cornul sau pălănețul pe stradă în drum spre servici sau în drumul lor după copii la școală. Aceștia din urmă privesc prin geamul resteurantului la clienții din interior, care în așteptarea deliciul culinar etalează diverse podoabe corporale, ceasuri de mare precizie, lanțuri și cercei din metal rar, coafuri așezate pe sâni și costume pe care poate fi observat producătorul. Toate sunt de mare valoare. Nu e necesar însă de fiecare dată să privească prin geamul resteurantului, căci mulți meseni sunt așezați cu tot tacâmul chiar în stradă și te lovești, vrei nu vrei, de ei. Atunci, în trecere, cornul capătă parcă un gust desăvârșit de condiment exotic, iar brânza din acesta de o fi, nuanțe de mucegai nobil. 

Decorurile, muzica și dansul au un greu cuvânt de spus. E una să mănânci la conacul boieresc și alta între blocurile comuniste care te îndeamnă să crapi semințe în timp ce te uiți spre buzunarul gol. E una pe pas de clasici, sau pe lăutari și alta pe claxoane de mașini în trafic, ori strigăte de vânzători ce își cheamă clienți pre tarabă. E una să valseze în fața ta prim balerina și alta să cadă pe masă bețivii de alături. Așadar, toate trebuie rafinate în timpul mesei la resteurant după cum urmează: conac boieresc, clasici și prim balerina. Mai simplu de atât nu se poate, dar trebuie și mult, mult mai complicat ! 

Nu contează hrănirea, ca operațiune ce te permite continuarea activității prin asigurarea necesarului caloric al corpului, ci hrănirea ca spectacol, ca posibilitatea de surclasare a celuilalt care trebuie exclus de la masa ta, de la resursele tale, de la tot ce te poate afecta. Cel împins în partea de jos a clasificării sociale va fi obligat apoi să-ți aducă diverse servicii, pentru a i se permite apoi și lui să ia cu degetul din masa ta îmbelșugată. Contează hrănirea și ca momeală pentru cel dorit, ca promisiune că va avea și el parte din masa leului. 

Dar la resteurant, oricât de mult a-și vrea să ocolesc, se fac și marile afaceri care generează averi scrise pe tabele întinse pe multe pagini, ce conțin lista bunurilor asupra cărora îți poți manifesta liber voința. Aici meseanul interlocutor devine mulțumit de aportul alimentar adus corpului și își desface punga, lăsând monedele să cadă sub masă. La fel pentru ocupațiile intelectuale, căci aici îți poți întâlni cu adevărat profesorul și lua diploma, aici faci planul de studii pentru anul următor, căci inspirația o găsești în lichidele care scot la suprafață adevărul. Să nu fiu greșit înțeles sunt lichide care chiar pot scoate la suprafață adevărul, numai că planul îl faci a doua zi, chiar de acesta va avea o sursă bahică. 

Cât de tare îți poate mări hrana corpul pentru a te impune în fața altuia, dacă excesul va obține efectul contrar ? Cât de multe vitamine și minerale îți poate oferi hrana corpul pentru a te impune în fața altuia, prin mai buna funcționare a sistemul nervos și dacă această ”mai bună funcționare” și poate oferi un plus ? 

Dar pentru un mesean pe cinste, pot veni și zile cu ghinion, după ce vineri dimineață în prima zi de weekend ești prins băut la volan și ai refuzat să te legitimezi. Un fost Înalt Funcționar a făcut un adevărat circ când poliţiştii i-au cerut să sufle în etilotesc. Episodul de acum nu este singular, ci tras la indigo cu o întâmplare din trafic din urmă cu şapte ani, a lui și a altor câțiva, a majorități unor câțiva. 

Potrivit unei surse de încredere și care stă tot timpul la vânătoare de astfel de ”trofee”, incidentul s-a produs în jurul orei 5.00 dimineața. Fostul se întorcea de la un restaurant și a refuzat să se legitimeze. El se afla în mașină cu două domnișoare suave ce aveau rujul nițel întins pe fașă. Pentru acest incident, chiar și el fostul, se alege cu un dosar penal, va rămâne pieton și el și domnișoarele lui. "În jurul orei 4.35 a.m., pe Şoseaua Polului, zona ambasadei Portocalei, polițiștii brigăzii rapide au oprit pentru control un autoturism condus neglijent de un bărbat de 75 de ani. Întrucât acesta se afla într-o vizibilă stare de ebrietate, i s-a solicitat să fie testat cu aparatul alcool-test, moment în care fostul a devenit recalcitrant, a adresat injurii polițiștilor,motiv pentru care a fost încătușat, despărțit de domnișoare şi condus la sediul brigăzii pentru recoltare de mostre biologice. Bărbatul fost a refuzat şi a fost condus la sediul unde i-a fost întocmit dosar penal pentru conducerea unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice și pentru refuz de recoltare mostre biologice. Bărbatul în cauza a fost sancționat și contravențional pentru tulburarea liniştii publice", se arată într-un comunicat oficial al brigăzii rapide de poliție. 

Cei cu antenele au făcut public un filmuleț în care este surprins momentul în care fostul este încătușat. În imaginile difuzate, se vede cum acesta este scos din maşină de către oamenii brigăzii, acesta opune rezistenţă şi, în cele din urmă, este pus la pământ, cu faţa în jos şi i se pun cătușele după ce domnișoarele au fost îndepărtate și li s-a acoperit fața cu un voal parfumat. 

În concluzie, trebuie să ai grijă întotdeauna la ieșirea din resteurant, căci în interiorul lui ești în siguranță dacă nu te cerți cu patronul, care are și bodyguarzii de partea lui. Apoi după ce ieși te urci în mașină și o rogi pe una din domnișoare să conducă, dar numai până la două străzi distanță de strada ta și apoi plătești un taxi la domnișoarele la care încă nu le spui pe nume, dar numai fiindcă l-ai uitat. Vei lua mașina de acolo după ce faci un duș pe la prânz și a fost justificată șederea ta, că doar a fost o cină de afaceri de stat (șezut). 

Bine și acum la final foarte pe scurt, de ce poți consuma pe credit ? Poți consuma pe credit, fără să dovedești pe loc că ai vreun venit sau că vei avea în viitor unul, deoarece prin Țara lu’ pește lucrurile sunt de o veșnicie în construcție și se pare că așa vor și rămâne. Prin urmare degeaba plătești acum ceva, că viitoarea schimbare inevitabilă, te va lăsa și pe tine care ai plătit și pe cel la care ai plătit fără nici un șfanț. Așadar proprietarul restaurantului vede ceva bun, cel mai scump și util afacerii sale, îl ridică de îndată, căci la ei posesia echivalează cu proprietatea. Îl gătește și îl oferă clientului său. Același produs are prețuri diferite. Unul mai mic pentru consumatorul amărât și unul imens pentru Înaltul Funcționar și umilii lui asistenți și e perfect normal să fie așa. Cum poți să oferi unui Înalt Funcționar un lucru ieftin ? Îi vei coborî de îndată stima de sine, chestiune care se va repercuta de îndată asupra umililor lui asistenți și doamne ferește, poate va ajunge până la cei din servicii.